Voi demara aceasta actiune cu Cristian Gherghe
An article by Cristian Gherghe
“Zavorat, ermetizat, aprobati rulajul“, este formula standard inainte de decolare. “Aprob rulajul si intrarea la pista “, vine sec raspunsul din turn si dupa toate astea incepe nebunia zborului! Cu tunurile de bord armate, rachetele si bombele acrosate urmeaza traiectul spre poligon, procedura de identificare a tintelor, de inscriere pe “parcursul de lupta cu foc” si in sfarsit se deslantuie infernul in cer si pe pamant.
Cum vi se pare? Mie absolut normal. Asta a fost meseria si pasiunea noastra, a “oamenilor aerului“. Asta am facut zeci de ani; luna de luna, zi de zi. Intre timp ne-am si tot mutat. Din aerodrom in aerodrom, din nord in sud si de la est la vest, cand la oras, dar mai ales in locuri greu de gasit pe harta, in mijlocul campiilor aride.
Dupa o vreme ne-am inmultit si am inceput sa ducem dupa noi si o nevasta si cativa copii, de la Ianca la Cocargeaua sau de la Alexeni la Deveselu. Copii invatau pe undeva prin sat, iar nevasta privea cerul cu speranta ca si azi vom ajunge la masa!
Si ce daca!? Doar am jurat pe drapel sa facem asta! Adica “sa suportam cu stoicism privatiunile serviciului militar…..si sa aparam chiar si cu pretul vietii patria si poporul”. !
Sunt convins ca niciunul dintre noi nu regreta nimic din tot ce a indurat ca sa-si indeplineasca destinul.
Multi au cazut la datorie, dar nu ne-am plans niciodata. Aripile avioanelor se pot rupe dar aripile oamenilor-ingeri, niciodata.
Astia care am scapat cu viata(si cred ca pana la urma asta este cea mai de pret realizare a noastra), ne uitam cu nostalgie spre cer, poata vedem un aparat de zbor sau cine stie, poate chiar pe fostul coleg de escadrila care……. Intre timp mai facem un credit, doua, sa ne ajutam copiii care la randul lor ne-au daruit nepoti si care nu prea au casele lor si la serviciu este tot mai greu si banii sunt tot mai putini si cam singurul lor sprijin suntem tot noi!
Dar pe cand noi eram “in vana” si ne dadeam toata ziua cu avionul, undeva jos pe pamant s-a nascut un copil mic care si cand a crescut mare tot mic a ramas. Si cum o nenorocire nu vine niciodata singura, ciudatenia a ajuns mare in functie si afland el ca nu are scoala nici cate recreatii are un airman, tare s-a suparat si ia facut de graba pe toti niste nesimtiti.
Hombre! Cereti de graba iertare caci altfel nu ai nicio sansa sa-ti speli pacatele. Poti matale sa-ti ascuti coasa cat doresti ca noi te tinem in centrul crucii din vizor, si crede-ma, stim sa ochim FOARTE BINE.
Chiar ca nu tinem mortis sa ne intoarcem din pensie pentru a indeplini inca o misiune de lupta!
Dar fereasca Dumnezeu! Daca va fi nevoie inca mai stim si mai putem….Doar am jurat sa ne aparam patria si poporul, e drept nu cu mana pe biblie ca voi, ci pe onoarea noastra si steagul sfant!
