-interviu cu dl. prof.
univ. dr. Corvin Lupu-
L-am
invitat la o discutie pe tema iesirii Marii Britanii din Uniunea Europeană pe dl. dr. Corvin Lupu, profesor
universitar de istoria relatiilor internationale contemporane si recente,
cunoscut opiniei publice pentru abordările originale ale domniei sale,
dezbrăcate de haina propagandei de orice fel si pentru libertatea de gândire si
de exprimare a ideilor.
Marius
Albin Marinescu: Domnule profesor, cum ati primit vestea iesirii Marii Britanii
din Uniunea Europeană? V-ati asteptat la acest deznodământ?
Corvin Lupu: Am asteptat cu interes
rezultatul referendum-ului, convins că el exprimă nu atât vointa populară, cât,
mai important orientarea politică a marilor planificatori de la Londra, care
sunt de coniventă cu cei din S.U.A. Este o constantă a istoriei contemporane ca
marile decizii internationale să fie luate de guvernantii de la Londra prin
punere de acord cu partenerii lor din S.U.A.
M.A.M.:
Din exprimarea dumneavoastră ar putea rezulta că puneti la îndoială faptul că
rezultatul referendum-ului exprimă vointa populatiei Marii Britanii.
C.L.:
Personal, stiu că democratia/„democratia”
nu merge atât de departe încât decizii foarte mari, de relevantă istorică, să
fie lăsate la voia/„mâna” străzii. În aceste situatii nu decid oamenii de la
baza societătii, „stupid people”, ca să-l citez pe Brucan. Structurile adânci ale
statului au mijloacele necesare si experienta în domeniu pentru a face să fie
triumfătoare linia politică adoptată în spatele usilor închise. Asa se
procedează. Neprofesionistii si naivii trebuie să fie lăsati să creadă orice
altceva. Asta nu înseamnă că majoritatea britanicilor nu sunt pentru iesirea
din U.E.
Eu
cred că majoritatea britanicilor chiar au vrut să iasă, dar decidentii nu se
pot baza pe asta. Ei îsi iau toate măsurile, din timp, începând, de cele mai
multe ori, cu sondaje manipulate de opinie pe care, cu cât se apropie
evenimentele, aduc cele două situatii alternative la procente foarte apropiate
una de cealaltă, încât foarte usor pot să încline balanta în favoarea oricăreia
dintre variante. Si în Marea Britanie institutele de
sondarea opiniei publice sunt influentate de serviciile secrete. Si la noi, în
România, s-au modificat de mai multe ori rezultatele scrutinelor, în
conformitate cu interesele acaparatorilor străini ai României.
Asa
a fost mai ales la referendum-ul din noiembrie 2003 pentru modificarea Constitutiei, sau la alegerile din timpul celor zece ani ai presedintiei
Băsescu, când serverul de la Biroul Electoral Central a fost deservit de
firma NET CONSULTING, controlată de serviciile secrete ale S.U.A., desigur
în cooperare cu serviciile secrete românesti, care au fost puse sub controlul
consilierilor americani, încă de cu multi ani în urmă. Rezultatul alegerilor a fost
inversat de câteva ori în România, ca să nu mai vorbim de „ajustări”, care se
produc, practic, permanent.
M.A.M.: Dacă admitem teza dumneavoastră,
trebuie să ne punem întrebarea ce interese au determinat această decizie
importantă, care întruneste si un mare sprijin popular?
C.L.: Motivatia principală, atât a
politicienilor, cât si la nivelul opiniei publice, a fost aceea că britanicii
doresc să aibă o tară independentă si să nu-si lase soarta la „mâna” deciziilor
Comisiei Europene. Este o aspiratie firească, după părerea mea, naturală. U.E.
a debutat ca o organizatie în retea, asezată pe orizontală, cu primele ei state
membre aflate pe pozitii de egalitate deplină. La începuturile comunitătii
europene, în perioada Comunitătii Europene a Cărbunelui si Otelului si, apoi, a
Pietei Comune, Luxemburg, stat care este doar un oras, avea la masa
negocierilor aceeasi greutate cu Germania si cu Franta.
Când
s-a pus problema aderării la U.E., statelor li s-a arătat „gazeta de perete” a
intrării într-o structură democratică de state suverane si egale în drepturi,
în cadrul căreia se promovează interesele tuturor, după care s-a trecut la
promovarea unui sistem organizational supranational piramidal, cuprinzând si
o periferie internă, în care se găseste România.
Această aspiratie de suveranitate nu este numai a
britanicilor. Elvetienii au anuntat că nu mai doresc să adere la U.E.,
practic, din aceleasi motive. Slovacii si cehii doresc si ei, în număr
mare, greu cuantificabil de către mine, un referendum de acest fel, iar mai
nou, sunt asemenea voci si în Franta. Mai departe s-a mers în Olanda,
unde s-a dat publicitătii un sondaj de opinie care arăta că majoritatea
populatiei doreste iesirea din U.E. Suedia si Danemarca au si ele foarte
multi sustinători ai iesirii din Uniune. Să nu uităm Austria, care a
fost prima tară în pragul unei asemenea decizii de iesire din U.E., în primul
deceniu al mileniului actual, fiind nevoie de asasinarea lui Georg Heider,
carismaticul lider al dreptei austriece, cel mai popular austriac de la Hitler
încoace, care a fost găsit mort într-un „accident” de masină, dar având capul
străpuns de un fier.
Este
cert că Uniunea Europeană scârtâie din toate încheieturile.
Aici
intervine un aspect important. Manifestându-se pentru suveranitate natională si
pentru decizii independente, euroscepticii se manifestă practic împotriva
sistemului, care este realmente, voba lui Băsescu „ticălosit”. Euroscepticii nu
sunt „oi negre”, cum sunt ei subtil si peiorativ proiectati de propaganda
eurocratilor de la Bruxelles si de la Bucuresti. Apoi, din punct de vedere
economic, în cadrul U.E. interesele Germaniei
sunt pe primul loc, iar principalele decizii sunt influentate cel mai mult de
la Berlin.
Marea Britanie doreste să-si decidă singură soarta.
Actualmente presedintele Comisiei Europene, ca si cel al Parlamentului European
sunt etnici germani si acest lucru produce efecte. Sângele nu se face apă…
Mai sunt si multe alte considerente, dar, în
concluzie, eu reafirm că votul din Marea Britanie este unul împotriva politicii
la nivel înalt din U.E., împotriva băncilor, împotriva marilor corporatii
sustinute de U.E., în general un vot antisistem, pe placul celor mai mici,
aflati în dispută cu cei mai mari.
De
data aceasta aspiratiile populare majoritare, de la baza societătii, au coincis
cu actiunea americano-britanică, sprijinită tacit de Rusia si de China, de
subminare subtilă si acoperită a colosului economico-politic care este Uniunea
Europeană.
Istoria,
regina stiintelor umaniste, ne spune că de fiecare dată când Europa a fost în
impas, S.U.A. si Rusia au avut de profitat. Marea Britanie este mult mai
aproape de S.U.A. decât de Germania si de Franta.
M.A.M.:
Domnule profesor, am văzut că Nagel Farage, principalul lider antieuropean de
la Londra, a declarat, printre altele, că „Grupuri de criminalitate organizată
tin în mâna lor tări precum România.” Ce părere aveti despre această afirmatie?
C.L.:
Întrebarea dumneavoastră si, în general, acest subiect ar necesita un răspuns
aplicat, de altă dimensiune decât această întrebare din cadrul unei scurte
discutii. Pe scurt, vă spun doar părerea mea, că Nagel Farage are
dreptate.
Ce este grupul miliardarului evreu George Soros?
Da, este un grup dovedit de criminalitate
organizată, care a întreprins atacuri împotriva monedelor nationale ale unor
state importante, care finantează grupări care să preia control politic care să
fie folosit pentru acapararea resurselor unor popoare etc. etc. Da, este
un grup de criminalitate economico-financiară indiscutabil, care si-a plasat
oamenii si în administratia centrală de la Bucuresti.
G.D.S.-ul creat de Brucan, cu Liiceanu, Plesu, A.
Cornea, Renate Weber, Mariana Celac, Stelian Tănase, Tismăneanu, Patapievici
etc. a jucat un rol foarte mare în influentarea deciziilor ideologice în
societatea din România si în manipularea opiniei publice de la noi.
Nu
este întâmplător faptul că majoritatea membrilor sunt minoritari etnici, mai
ales evrei, dar si tigani si unguri, cei folositi preponderent în supunerea si,
adeseori în istorie, în îngenunchierea majoritătii etnice românesti. Între consilierii prezidentiali
ai lui Băsescu si în actualul guvern sunt oameni stipendiati de Soros.
Ce
să mai vorbim de grupul criminal de conducere al României care a generat o mie
de morti după ce l-au arestat pe Ceausescu si au patronat o tară a asasinatelor
politice. În unele cărti ale mele am dat o lungă listă de persoane asasinate în
România, după 22 decembrie 1989.
M.A.M.:
Domnule profesor, nu cumva dăm prea mare importantă rolului jucat de
minoritarii etnici din România în ultimul sfert de veac?
C.L.: Nu domnule director, de altfel, încă
din ziua de 22 decembrie 1989, la conducerea României au fost adusi
minoritarii. Fără să-i însirăm aici pe toti, este suficient să reamintim că
primii doi presedinti au fost etnici minoritari, Ion Ilici Iliescu (bunicul
dinspre tată, Vasili Ivanovici, evreu din Rusia, iar mama tigancă), Emil
Constantinescu (nume real Kazbich, evreu din Basarabia), să mai reamintim că
cele mai antiromânesti lichidări economice si înstrăinări, ca si decizii
politice antiromânesti le-au luat prim-ministrii minoritari etnici, evreul
Petre Roman (mama îi spunea „Piotr”, după cum simtea ea, evreică din Spania,
iar tatăl se numea Ernst Neulander) si tiganul Adrian Năstase. Guvernatorul
Isărescu (numele vechi de familie este Iser, evrei din Basarabia stabiliti la
Drăgăsani) a avut un rol decisiv în înstrăinarea unei mari părti din tezaurul de
aur al României, în înstrăinarea băncilor românesti (C.E.C. a fost salvat de
Parlament, în ultimul moment si dintr-o neglijentă a lui Isărescu, care nu se
astepta la blocarea vânzării C.E.C.-ului).
După
toate mizeriile pe care le-a săvârsit, a promovat un act normativ prin care
este scutit de răspundere penală, ceea ce este o mizerie fără seamăn, pe de o
parte, dar care exprimă constiinta acestor asasini economici că locul lor este
în fundul puscăriei, sau, după caz, în fata plutonului de executie, pe de altă
parte.
Apoi, să nu-i uităm pe altii si altii dintre
minoritarii etnici care au contribuit decisiv la lichidarea a tot ceea ce este
românesc si la transformarea acestei tări într-o colonie jefuită „la sânge”,
atât de baza materială, de resursele naturale, cât si de resursa umană.
Astăzi, în punctele cheie, presedinte,
prim-ministru, directorii SRI si SIE, guvernatorul B.N.R. sunt tot minoritari
etnici, „la vedere”, sau deghizati în români. Oricum, acestia au demonstrat că
nu sunt români nu numai de sânge, dar nici de simtiri, promovând sau acceptând
promovarea de măsuri antiromânesti de multiple feluri.
Discursul lor, actiunile lor, nu sunt cu nimic
racordate la nucleul vital al natiunii române, preocupările lor fiind acelea ca
nu cumva interesele străine din România să fie afectate, nu cumva ca România să
calce pe urmele statelor care îsi apără interesele nationale reale (Polonia si
Ungaria, în primul rând, dar si Grecia, Bulgaria, Cehia si Slovacia, în al
doilea rând) etc.
Poate v-am surprins cu
discursul meu radical, dar situatia României euro-atlantice si a românismului
este una exceptională, în sens negativ si într-o atare situatie, discursul nu
poate fi nici neutru, nici domol, nici indiferent. Eu nu sunt politician, nu
sunt diplomat, nu sunt aservit puterii ticălosite si de aceea vorbesc liber.
M.A.M.:
În noile conditii create de iesire a Marii Britanii din U.E., cum vedeti
evolutiile viitoare de pe continent?
C.L.: Uniunea Europeană este o
organizatie supranatională care are un caracter istoric, trecător. Eu nu mă
aventurez în predictii privitoare la cât va mai dura U.E. Viitorologia nu este
stiintă, după părerea mea, chiar dacă se bazează uneori pe analiza unor
realităti din trecut si din prezent, dovedite stiintific.
Dan Voiculescu, fost ofiter la I.C.E. Dunărea a
fostei Securităti si fost director la „Crescent”, locuri de unde aveai acces la
informatii de primă mână, spune din puscărie că pentru tările din fostul „bloc”
sovietic termenul de prezentă în U.E., gândit în 1989, se apropie de final.
Oricum,
cei care au prezentat integrarea europeană ca pe un „proces ireversibil” ne-au
manipulat.
Este
cert că întregul proces al globalizării nu este altceva decât lupta S.U.A. si a
unor aliati ai săi pentru dominatie mondială, restrânsă tot mai mult în ultimul
deceniu si jumătate. Lumea unipolară din vremea lui Gorbaciov si a lui Eltân,
când S.U.A. rămăsese singura supraputere a luat sfârsit!
Rusia alături de China, cu partenerii lor din
Shanhai-5 si B.R.I.C.S. îsi întinde influenta asupra unor părti tot mai întinse
de pe Glob. Lumea a redevenit bipolara, iar sfera de influentă a S.U.A. se
restrânge la teritoriile negociate la sfârsitul celui de al doilea război
mondial. Acele întelegeri sunt foarte trainice. Ele au fost încheiate pentru
eternitate.
De aceea, la Malta, în 2-3 decembrie 1989,
presedintii S.U.A. si U.R.S.S. nu au putut încheia decât un acord verbal,
tratatele lor mai vechi interzicând modificarea întelegerilor. Ei pot face alte
întelegeri, dar nu le pot modifica pe cele vechi.
Pe
pagina sa de Facebook presedintele Putin a afirmat că întelegerile
sovieto-americano-britanice au fost foarte bine făcute, doar că la Moscova au
fost doi trădători, sugerând că unul le-a stricat si altul a respectat
stricăciunile, dar că Federatia Rusă actuală nu mai vrea să recunoască ce au
făcut trădătorii. Deci, lucrurile se complică…
Savantii
sociologi si psihologi au arătat cu claritate că în era globală constiinta
natională nu dispare. Deci, Homo europeus, homo mondialus
sunt niste „făcături” de etapă din acest efort esuat de
globalizare integrală. De altfel, comunistii leninisti si stalinisti au initiat
si ei „internationalismul proletar”, internationalistii sovietici actionând în
aceeasi directie de dominatie mondială, ca si judeo-americanii de astăzi.
Comunistii aspirau si ei la „omul nou”, tot un fel de homo europeus
si la răspândirea puterii lor pe tot Globul.
M.A.M.:
Vedeti o legătură între eforturile de globalizare si criza refugiatilor si
imigrantilor?
C.L.:
Este clar că frâna principală în calea globalizării (dominatiei mondiale
judeo-americane) tinta prioritară a distrugerii natiunilor este Europa, cea asupra
căreia se exercită autoritatea judeo-americană în cea mai mare măsură.
Chiar si această aducere a milioane de musulmani peste popoarele europene, cu
forta, prin abuz, face parte tot din proiectul de distrugere a natiunilor
europene, nucleele nationale si nationaliste fiind cele care salvează natiunile
si etniile majoritare.
Pe măsură ce Franta, învinsă total în al doilea
război mondial, a fost refăcută de americani a fost dată pe mâini evreiesti si
iată că astăzi poporul francez a fost invadat de milioane de tot felul de
negrii, galbeni, musulmani etc. al căror loc ar trebui să fie în tările lor, nu
în Europa. Desigur situatia aceasta este si un revers al unei medalii vechi:
sase dintre statele vest europene au stăpânit imperii coloniale care acopereau
cea mai mare parte din Globul pământesc.
Sute de ani, colonialistii
europeni au jefuit coloniile, lăsându-le sărace si înapoiate, cu mici elite
slugarnice si profitoare, cu ajutorul cărora au perpetuat transferul de
prosperitate spre Europa. De aici sunt si decalajele. Unii au muncit să-si
asigure cele necesare, iar altii au jefuit coloniile. Acum, acestia,
într-adevăr ar avea obligatia morală să-i primească la ei pe cetătenii fostelor
colonii pe care le-au jefuit si sărăcit.
Revenind
la întrebarea dumneavoastră, eu sunt de acord cu Donald Trump care a spus că
britanicii „si-au luat tara înapoi”. Cred că în viitor acest proces de
destrămare a U.E. va continua si vor iesi si alte tări din Uniune. Problema
recunoasterii largi a esecului proiectului U.E. este doar o chestiune de timp.
Din păcate, deocamdată nu văd decât mesaje
unidirectionale la diriguitorii politici ai României si la propagandistii
regimului de la Bruxelles din România. Cea mai arogantă si evident nedemocratică,
care arată adevărata fată a lui Mugur Isărescu este declaratia B.N.R. care îsi
exprimă speranta că Parlamentul Marii Britanii va ignora referendum-ul!
Din
punct de vedere politic, din perspectiva acestui regim politic, declaratia ar
trebui să atragă destituirea imediată a lui Isărescu ca dusman al democratiei. Cum
să ignori vointa unui popor? În fine, eu vorbesc teoretic, pentru că, practic,
vointa poporului român este manipulată si ignorată permanent, ceea ce Isărescu
si stie si face.
Printre
rânduri si din informatiile mele, constat că există o preocupare ca
România să fie mentinută în chingile care o fixează la cheremul corporatiilor
internationale care îi sug resursele naturale si umane, o mentin în sărăcie, exportă
ilegal profitul, plătesc statului român un minim de taxe si impozite si obtin
facilităti maxime de la administratia României.
M.A.M.:
Cum vedeti dumneavoastră iesirea Marii Britanii din U.E. din perspectiva
României?
C.L.: Nu cred că România va fi afectată
în bine sau în rău de iesirea Marii Britanii din U.E. Cât despre cetătenii
români de acolo, nici ei nu vor fi afectati. Ei sunt fie specialisti de
valoare, fie muncitori care se vând ieftin. O fortă de muncă calificată si ieftină
vrea oricine. La asa ceva nu renuntă nimeni.
Copii
români minunati au plecat în Anglia. Nu se vor mai întoarce. Este o
pierdere genetică colosală! Pleacă valorile si tinerii capabili si rămân să
procreeze mediocrii si slabii. Aceasta este cea mai mare problemă a
etniei române pe care opinia publică, mereu neatentă, nu o percepe la adevărata
ei valoare. Ar fi bine ca multi dintre tinerii de etnie română care se
află în Marea Britanie, rămasi fără burse de la guvernul britanic, să se
întoarcă în România. Cred că este nevoie de urgentă să se ia măsuri,
chiar împotriva vointei Comisiei Europene, în favoarea încurajării cu măsuri
importante a revenirii românilor de valoare în România, fie ei muncitori sau
intelectuali.
Dar
guvernantii de la Bucuresti, aserviti străinilor, poartă grija românilor
plecati în lumea largă si îi neglijează grav pe cei rămasi în tară, determinând
continuarea exodului, sau încurajându-l direct, cum a făcut Băsescu care le-a
spus să plece. Cât despre tiganii cersetori si infractori, pe aceia, posibil si
probabil, ni-i vor trimite nouă înapoi, ne vor certa pentru ei, cerându-ne să
îi integrăm, cum a făcut Sarkozy când trimitea la Bucuresti avioane întregi
pline numai cu tigani. Ulterior, multi dintre ei s-au întors în Franta unde
spuneau că „sărăcia-i mai bogată”.
Pe de
altă parte, România are alte probleme. Ea trebuie să aibă proiecte alternative
de multiple feluri si nu prea are cine să le facă. Consilierii români si
străini de la Cotroceni, SRI, SIE si de la guvern sunt aserviti unor forte
străine.
România trebuie să se elibereze
de stăpânirea străină si să ajungă să ia cea mai mare parte din decizii
singură, în conformitate cu propriile interese.
Are modele foarte bune, în primul rând vecinele noastre, Ungaria si Polonia,
state-model în ceea ce priveste promovarea intereselor nationale.
Dar,
desigur, minoritarii care conduc la Bucuresti nu vor face treaba aceasta. Deci,
ne rămâne să asteptăm sau să actionăm pentru vremuri mai bune, când românii vor
decide ei, nu minoritarii sau români jidoviti.
M.A.M.:
Domnule profesor, vă multumesc pentru amabilitatea cu care mi-ati răspuns si
sper ca prin acest prim interviu să deschidem calea pentru dialoguri periodice,
cu subiecte cât mai interesante pentru cititorii notri.
A
consemnat Marius Albin MARINESCU
