Vă mai amintiți de
pragmaticii anilor 2008-2012 care spuneau că la ce ne
trebuie nouă arme, la ce ne trebuie avioane și tancuri că nu ne atacă nimeni? În vremuri de boom economic, cine să ne atace? Iar în vremurile
de criză financiară mondială, când toți vorbeau că un nou război mare nu este
exclus, nu se mai găseau bani… În orice situație am fi, noi nu suntem pregătiți
să investim în armament, nici măcar minimal.
Astfel, de la planurile de asigurare a unui minim
necesar de 48 de avioane multirol noi, planuri valabile înainte de declanşarea
crizei economice, am ajuns să ne mulţumim cu 12 avioane second-hand care nu pot
asigura mai nimic, nici măcar poliția aeriană pe întreg teritoriul țării, ca să
nu mai vobim de vreo capabilitate de răspuns aerian în cazul unui conflict.
Epoca Tăriceanu
Pe vremea lui Tăriceanu, România îşi anunţa intenţia
să cumpere 48 de avioane multirol noi, de generaţia a 4-a, fiind
dispusă să aloce 3,5 miliarde de euro pentru această
achiziţie.
În aceste vremuri de mare angajament (oratoric)
bugetar al guvernului, cinci mari producători și-au arătat dorința de a furniza
flota de avioane multirol românești: Lockheed Martin (SUA)
cu modelul F-16, Saab(Suedia) cu modelul JAS-39
Gripen, Boeing (SUA) cu
modelul F-18, consorţiul Eurofighter (mai
multe state europene) cu modelul Typhoon şi Dassault (Franţa) cu modelul Rafale.
În urma analizei realizate la București, analiză care
ţinea cont atât de parteneriatul strategic al României cu SUA, de faptul că
modelul F-16 era testat cu succes în manevre de război real, dar și de faptul
că un contract cu americanii asigura tranziția la aparatele F-35, avioane de
generația a 5-a, oferta preferată a devenit cea pentru modelul de avion F-16
chiar dacă este un avion relativ vechi. Tăriceanu a ratat însă momentul
semnării unui contract pentru cele 48 de avioane multirol…
Epoca Băsescu – Boc
Criza financiară a fost folosită ca motiv pentru
abandonul ideii de a avea 48 de avioane noi, costul acestora fiind în jur de 6
miliarde de dolari. Noul plan prevedea ca România să cumpere 48 de avioane F-16, în două etape, în prima etapă să achiziționăm 24 de aparate F-16 second-hand,
livrate gratis de SUA, în 2013, dar pentru care trebuie să plătim aproximativ
1,3 miliarde de dolari pe modernizare, echipare completă și asistenţa tehnică
pe o perioadă de câțiva ani, iar în etapa a doua urma să achiziționăm
alte 24 de aparate F-16, de data aceasta noi. Nici soluția
aceasta nu a fost însă pusă în practică.
În 2011, Boc s-a simțit mai puțin pe acest subiect,
apărând în scenă Băsescu care a confirmat că le-a spus americanilor că nu avem
bani și nu ne putem angaja într-un astfel de contract, decât dacă am găsi o
soluție de finanțare pe termen lung. „Nu avem bani ” însemna după Băsescu că
România nu va putea plăti miliarde, ci poate plăti 200 de milioane, maxim 300
de milioane anual. Soluția identificată atunci a fost ca România să fie parte a
unei achiziții comune pentru mai multe state din regiune (România, Croația și
Bulgaria), achiziție care ar fi însemnat atât un preț mai mic pe bucată, cât și
o eșalonare în timp a banilor. La vremea respectivă, ministrul apărării de la
Sofia a explicat că este vorba despre “o ofertă la pachet”, despre un “pachet
comun de achiziţie”, dar fiecare aeronavă va aparține exclusiv ţării care
plăteşte pentru ea. Ulterior s-a lansat și varianta unificării forțelor navale
și aeriene românești și bulgărești… Băsescu vorbea chiar de o achiziție
regională care să pună la dispoziție avioane și pentru alte state interesate
(se sugera că o parte din avioanele achiziționate la pachet să poată fi
închiriate unor state care nu își permit să le cumpere… Republica
Moldova de exemplu ar avea mare nevoie, și prin închiriere România s-ar
justifica foarte ușor de ce dotează militar cel de-al doilea stat românesc).
Vorbe…
Epoca Dobrițoiu, Dușa, Ponta
După schimbarea guvernării, în 2012, Ministerul
Apărării a propus o nouă soluție: achiziționarea a 12 avioane F-16 second-hand,
de la armatele Olandei sau Portugaliei, care au anunțat că au disponibile
astfel de aparate folosite. În 2013 a fost aprobată varianta de achiziționare a
12 avioane multirol F16 din Portugalia prețul total fiind în jur de 700 de
milioane de dolari, prima tranșă fiind plătită în 2013. Contractul cu
portughezii presupune modernizarea avioanelor, repararea capitală a motoarelor
și pregătirea, în Portugalia, a personalului român ce va opera avioanele F-16
(9 piloți şi 75 de tehnicieni), urmând ca sosirea în România a primelor
aeronave să aibă loc cursul anului 2016, iar capacitatea operaţională necesară
serviciului de luptă să fie realizată până la finalul anului 2017 conform
unui comunicat de presă al MAPN.
Cele 12 avioane F-16 second-hand sunt o soluție
minimală, dar concretă. Minimală pentru că nu acoperă nici măcar necesarul
pentru poliție aeriană, ce să mai vorbim de capacități de ripostă la o
amenințare militară. În expunerea de motive a Guvernului la legea
240/2013 (lege pentru
realizarea capabilității operaționale aeriene cuprinse în Faza 1
a Etapei de tranziție inițială a Concepției de
realizare graduală a capabilității de apărare aeriană în
cadrul programului “Avion multirol
al Forțelor Aeriene”) se vorbește despre intenția
achiziționării a trei escadrile de avioane multirol, de preferință de generația
a V-a (F 35 JSF), cu perioadă de tranziție asigurată de F16 (generația a IV-a).
Întrebarea este dacă evaluările din această concepție
vorbesc de trei escadrile pentru asigurarea Serviciului de Luptă – Poliția
Aeriană (deși în 2008 ne propuneam patru escadrile), iar noi
în 2017, când migurile 21 își vor fi încheiat resursa de zbor vom avea doar o
escadrilă însemnă că ne lipsesc minim două și nu suntem în stare să ne asigurăm
Serviciul de Luptă – Poliția Aeriană? Da, sigur că da! Dar nu doar că din 2017
vom putea să ne asigurăm cel mult o treime din necesarul pentru poliție
aeriană, noi nu o putem face nici acum în totalitate. Recent,
ministrul apărării a afirmat că Bucureștiul solicită NATO, între altele,
dislocarea unor escadrile în România până când, în 2017, va deveni operațională
escadrila noastră de F-16… Să înțelegem că atunci vom face față cu o escadrilă
în loc de minim trei?
Ce ne spune contextul regional al evoluțiilor militare
din Ucraina și faptul că suntem nevoiți să apelăm chiar azi la americani să ne
asigure o parte din poliția aeriană și securitatea în fața amenințărilor
rusești?
Turcii au tot trimis în ultima perioadă foarte des F16
să intercepteze avioane rusești (de cercetare sau de luptă),
avioane care se apropiau de spațiul aerian național turcesc, unele avioane
rusești venind chiar dinspre Bulgaria și România… a auzit cineva ca România
(dar și Bulgaria) să fi ridicat vreun avion să intercepteze pe cele rusești?
Nu! Pentru că nu ai cu ce să interceptezi un Suhoi Su-35 sau un Mig 29… Mai
mult te faci de râs dacă ridici în aer Mig 21 ca să le intercepteze și
escorteze în afara spațiului nostru aerian…
Cine se face vinovat de o asemenea situație? Păi sigur
cei care s-au lăsat mereu impresionați de sloganul „la ce ne trebuie noua
arme?” sau „nu avem bani”…
Cine mai spune că nu avem nevoie de armament, că noi
facem imobiliare, că noi avem nevoie de salarii, de pensii, de drumuri nu de
arme, acea persoană nu a înțeles nimic din ce se întâmplă pe lumea asta…
